- oratóriu
- adj. m. [-riu pron. -rìu], f. oratórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. oratórii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
oratóriu
Look at other dictionaries:
oratoriu — ORATÓRIU1, oratorii, s.n. 1. Compoziţie muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor şi solişti vocali şi destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (înv.) Mic edificiu sau încăpere… … Dicționar Român
libret — LIBRÉT, librete, s.n. 1. Textul unei opere muzicale, al unei operete sau al unui oratoriu. 2. Carnet eliberat de casele de economii persoanelor care îşi depun aici economiile şi pe baza căruia depunătorii îşi pot retrage (cu dobânda legală) banii … Dicționar Român
recitant — RECITÁNT, Ă, recitanţi, te, adj., s.m. 1. adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăţi muzicale. 2. s.m. Persoană care, într un oratoriu sau într o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.… … Dicționar Român
retorika — statusas T sritis švietimas apibrėžtis Iškalbos mokymo teorija ir praktika, kurios ištakos siejamos su antikinės Graikijos sofistais. Jie parašė pirmąjį retorikos vadovėlį. Isokratas (apie 436–338 m. pr. Kr.) įsteigė retorikos mokyklą, kurioje… … Enciklopedinis edukologijos žodynas
oratorio — 1o·ra·tò·rio s.m. 1. TS relig. piccolo edificio, spesso annesso a chiese o conventi, che una comunità o anche una singola famiglia adibisce al culto religioso 2. TS relig. estens., spec. con iniz. maiusc., nome di varie associazioni religiose o… … Dizionario italiano
arie — ÁRIE1, arii, s.f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşează cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcţii, se prepară betonul etc. – lat. area. Trimis de ana… … Dicționar Român
Speloncato — 42° 33′ 46″ N 8° 58′ 54″ E / 42.5627777778, 8.98166666667 … Wikipédia en Français
oratorio — (Del lat. oratorius .) ► adjetivo 1 De la oratoria, la elocuencia o el orador: ■ es un hombre de grandes dotes oratorias. ► sustantivo masculino 2 RELIGIÓN Lugar destinado a la oración: ■ las monjas rezaban en el oratorio. 3 RELIGIÓN Capilla en… … Enciclopedia Universal
cantată — CANTÁTĂ, cantate, s.f. Compoziţie muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor şi orchestră. ♢ (În compusul) Cantată oratoriu = compoziţie vocal instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata. Trimis… … Dicționar Român
oraţie — ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var.:… … Dicționar Român
